Anticipatia.com

Provocari pentru un alt viitor. Lectiile ”efectului lup” - (3)

30 Sep
Epilog și speranțe pentru Marea Neagră
 

În preambulul articolului precedent sugeram că, în cele din urmă, colapsul de biodiversitate produs în Marea Neagră a avut și un epilog dătător de speranțe. Este vorba de inițierea și derularea unui program de reconstrucție ecologică* care, cel puțin în privința combaterii dimensiunilor monstruoase produse prin efectul leidyi, a fost finalizat cu succes. Acum, în Marea Neagră speciile de pești și crustacee ce ajunseseră să fie amenințate de o extincție iminentă se bucură de o nouă șansă. Desigur, nu putem spune că toate pericolele au au fost eliminate – am văzut că anvergura dezastrului provocat de Mesiopsis leidyi a fost posibilă pe fondul  afectării prealabile a ecosistemului marin prin alte mecanisme cu cauze antropice: supraexploatarea prin pescuit, aportul de nutrienți din agricultură și alte activități umane, poluarea cu insecticide și deficitul de nisip aluvionar (vezi articolul precedent). Acest succes dă speranțe și altor ecosisteme afectate ulterior de invazia aceleiași meduze: Marea Caspică (1999), Marea Nordului și Marea Baltică (2006).

Serie de articole dedicată memoriei lui Dan Gabriel Manoleli, 
oceanologul român care a luat parte pe vasul Calypso 
la câteva expediții conduse de Jacques-Yves Cousteau

Efectul lup versus leidyi

Așa cum am văzut, asemenea efecte - de anvergura celui din Marea Neagră, în care masa organismelor invadatoare a depășit-o într-un an pe aceea a întregii cantități pescuite pe întregul glob într-un deceniu - devin posibile din cauza combinării a cel puțin patru factori: declinul de biodiversitate preexistent, caracteristicile particulare ale speciei invadatoare, absența din ecosistemul invadat a oricărui prădător al noului prădător invaziv și oportunitățile de migrare create de tehnologiile de transport care înlesnesc globalizarea**. Ultimul factor a fost cel declanșator. Un grup de Mesiopsis leidyi a reușit să evadeze din preajma prădătorului său natural și să se izoleze la zeci de mii de kilometri de acesta, grație accesului la tehnologiile moderne de transport și, în acest fel, s-a putut bucura de condițiile excepționale pe care le-a găsit în noul habitat.

Soluția refacerii unor condiții mai bune pentru biodiversitatea Mării Negre a venit de la prădătorul natural al meduzei invadatoare – o altă meduză, de dimensiuni mult mai mari (10 – 30 cm în diametru), cu o gură foarte mare pe care este capabilă să o închidă cu un ”fermoar” pentru a-și aresta și digera prada, dotată cu mijloace de propulsie suficient de puternice pentru a deveni un urmăritor de temut și care poate ingera o cantitate zilnică de hrană de până la 80% din masa corporală: Beroe ovata.

Acest nou prădător introdus în Marea neagră a stârnit o avalanșă trofică. Ceva din scenariul ”efectului lup” evidențiat în cazul Yellowstone (vezi in primul articol) s-a repetat și aici: în zonele de atac, Beroe a făcut ca masa de meduze Mesiopsis să fie redusă cu până la 10% pe zi, per ansamblu, populația lor scăzând dramatic încă din primul an. Ca urmare, în fiecare din următorii ani, masa de zooplancton a crescut de până la 5 ori, iar cea de ichtioplancton (ouă și larve) de până la 10 ori. Cu siguranță, câteva specii au fost salvate de la extincție. Printre acestea se numără hamsia, o specie de pește care face cumva parte din cultura culinară balcanică, dar care încă este supraexploatată.

Să fim însă lucizi. În acest caz, prin inducerea unei avalanșe trofice cu efecte pozitive s-a revenit la o situație asemănătoare cu cea anterioară. Doi dintre cei patru factori menționați persistă, ambii fiind cauzați de către om: declinul de biodiversitate (preexistent) și globalizarea. Fără o soluție pentru refacerea capacității de nisipare a fundului mării prin aport aluvionar și fără o monitorizare atentă a introducerii de noi specii prin efectele globalizării, menținerea biodiversității Mării Negre în bună stare rămâne încă un deziderat.

Ecosistemul Măreii Negre se află acum într-un moment ecologic care poate fi asimilat cu o stare de convalescenţă, stare caracterizată de echilibru fragil, pe fondul căruia devine vulnerabil la persistenţa impactului antropic, la accidentele ecologice, şi la efectele schimbărilor climatice globale***. Starea de convalescență cere o grijă atentă și de durată.
 
 
Soluții la îndemână și provocări pentru un alt viitor

Deocamdată, cea mai la îndemână soluție este controlul cantităților de pește pescuit anual în Marea Neagră. Omul nu trebuie să-și manifeste performanțele de prădător până la fațeta ”leidyi”. Chiar dacă tendința există, legea poate genera și ea un anumit efect de tip lup. Asta, dacă lecțiile oferite de natură sunt deslușite la timp și cu bunăcredință. Asupra acestui aspect mă voi referi însă într-un articol viitor.
 

Din cele de mai sus, se poate extrage o provocare majoră pentru un alt viitor.

  • Cum să facem să nu mai așteptăm acumulările de factori potrivnici nouă și generațiilor următoare și să reușim să luăm măsurile de pevenție înainte de manifestarea evenimentului declanșator?
Pentru a afla răspunsul la întrebarea asta, va fi necesar să iscodim mecanismele perverse prin care sunt volatilizate capacitatea socială de a vedea consecințele lipsei de acțiune anticipativă și determinarea politică de a adopta soluții incomode, dar imperios necesare. Se pare că, cel puțin parțial, răspunsul rezidă în coruperea lanțurilor trofice prin care sunt nutrite campaniile electorale. Vă sugerez să urmăriți această conferință TED. Valabilitatea extrapolării aspectelor evidențiate de Lawrence Lessig pentru alte cazuri decât cel american este, în opinia mea, chiar mai mare.
 
 
 
 
 
Note:
 
* The Black Sea Ecosystem Recovery Project (BSERP) has been developed under the auspices of the Global Environmental Facility (GEF) International Waters (IW) Program, and is implemented by the United Nations Development Program (UNDP). 
** Legat de al patrulea factor, referitor la globalizare, este util să facem un exercițiu de reîmprospătare a semnificațiilor, termenul de globalizare fiind unul demonetizat prin frecvența invocării în contexte semnificative dintr-o perspectivă socio-economică și mai rar din perspectivele ecologică și geofizică. Globalizarea este de văzut ca fenomen de descoperire și creare de noi canale bazate pe tehnologii și norme de transport și comunicație care au drept consecință vehicularea substanței vii și nevii și a informațiilor între toate regiunile planetei. Dintr-o perspectivă a istoriei civilizației, se poate afirma că primul stadiu al globalizării (emergent) a fost constituit de apariția primelor rute comerciale între subcontinente. La fel, se poate susține că cel mai recent stadiu al globalizării (proiectat) a demarat odată cu primul înconjur al lumii, realizat de către Magellan acum aproape 500 de ani și că cea mai recentă etapă odată cu Internetul, acum aproape 20 de ani.
*** Raport anual privind starea mediului în România pe anul 2007 – cap. 7, Mediul marin și costier.
 
 
Alexandru Caragea

Cine apără drepturile generațiilor următoare? E nevoie de o cartă !

Consilier de dezvoltare editorială. Coordonator de dezvoltare a inițiativelor civice Anticipația.

Website andi.caragea.eu
Login pentru a posta comentarii
You are now being logged in using your Facebook credentials