Anticipatia.com

Putem prevedea ce anume va deveni esential să prevedem în viitor? Cum?

Tuesday, 16 April 2013 00:00

Termenul Futures Studies (studii asupra viitorurilor) desemnează cercetarea cu privire la evoluţia modalităţilor de a face faţă viitorului, incluzând din ce în ce mai multe aspecte ale realităţii. Acest tip de cercetare se desfășoară iterativ, cere o anumită continuitate și o lărgire permanentă a câmpului de atenţie. Și asta într-atât de mult, încât în cele din urmă, în vizorul cercetării din domeniul Futures Studies a intrat și tematica viitorului studiului viitorului. 

Putem prevedea ce anume va deveni esențial să prevedem în viitor? Cum?

De o manieră implicită, specialiștii domeniului lasă să se înțeleagă că se poate și propun unele scenarii de abordare.Totuși, acest cuplu de întrebări rămâne și, după părerea mea va rămâne încă mult timp, o temă deschisă. V-o dresez ca provocare la leflecție și, de ce nu, ca un prilej de a scrie un eseu publicabil în paginile Anticipația.

În anii ’70 cercetarea despre acest subiect era numită prognoză (Forecasting) și era centrată pe dezvoltarea și aplicarea metodologiilor care utilizau tehnici econometrice și de modelare ce se bazau în principal pe informaţii din trecut, încercând să adune și să ia în calcul cât mai multe date – atât din trecutul mai îndepărtat, cât și din cel imediat. Mai ales în cazul trecutului imediat, limitările tehnologice de volum și viteză de culegere și accesare, precum și cele privitoare la capacitatea de prelucrare erau incomensurabil mai mari decât în prezent, în era tehnologiei informaţiei și a internetului. Metodele utilizate includeau extrapolarea de tendinţe, curbele S, curbele de trenduri și analiza patentelor şi publicaţiilor, însă ignorau date cum ar fi acelea cu privire la modul în care diferite categorii de persoane percep viitorul sau impactul unor fenomene din prezent asupra viitorului.

Picture1

Începând cu anii ’80, tot mai multe asemenea date calitative au început să fie luate în studiu. Se năștea o nouă viziune în care se ţinea seama mai mult de faptul că viitorul este în mare măsură decis inclusiv de modul în care acesta este construit în mintea noastră prin jocul intenţiilor, dorinţelor, intereselor, planurilor, capacităţii de decizie și al exercitării puterii și prin

acţiunea competiţiei, inclusiv a aceleia referitoare la intenţiile de reglementare. Intenţionalitatea umană a devenit astfel un factor din ce în ce mai mult introdus în tabloul de studiu. De la dezideratul prognozării cursului viitorului s-a trecut la acela mai ambiţios și totodată mai promiţător al identificării scenariilor de viitor, evaluării plauzabilităţii și a realizabilităţii acestora și, bazat pe acestea, la dezideratul determinării perspectivelor de dezvoltare. Prognoza a devenit

astfel o activitate subordonată tot mai mult celei de prospectare. Prospectarea perspectivelor de viitor (foresight) a lărgit domeniul de cercetare prin încorporarea de metode care permiteau networkingul pentru culegerea de informaţii, evaluarea și interpretarea lor, precum și de metode care să sprijine luarea deciziilor. Mai departe, acest tip de prospectare a inclus și cercetarea asupra capacităţii organizaţiilor de a aborda viitorul. 

În tot acest interval istoric, s-a manifestat și o diversificare din punctul de vedere al scării entităţilor sociale luate în studiu. Tehnicile de prognoză, cât și cele prospective au devenit utilizate la nivel regional, naţional sau supranaţional (cum ar fi zonele geoeconomice), dar și la nivelul companiilor. Dar, în cazul majorităţii acestora, ca și în cazul majorităţii arealelor și comunităţilor mici, efectuarea de studii de foresight a rămas numai o posibilitate teoretică, în primul rând din cauza costurilor. Știinţific și metodologic s-a înregistrat însă un progres important.

În anii ’90 domeniul Futures Sciences a fost lărgit și mai mult prin includerea și la nivelul unor organizaţii a proceselor de investigare a viitorului. Termenul de prospectare a perspectivelor strategice (Strategic Foresight) a fost introdus în principal cu referirea la astfel de activităţi de cercetare efectuate sau derulate la nivel de companie, însă a fost aplicat și pentru studiile desfășurate la alte scări și tipuri de entităţi sociale. În final, este de remarcat că pe măsura trecerii timpului, mai ales în cazul studiilor efectuate la scară internaţională, a devenit utilizat din ce în ce mai mult termenul de analiză a viitorului (Future Analysis), acesta fiind din ce în ce mai preferat în literatura de specialitate. 

După cum se poate vedea mai sus, activităţile circumscrise domeniului Futures Studies au obiective tipice și, ca urmare, sunt de complexităţi diferite. De asemenea, se poate observa că acestea se specializează pe niveluri organizaţionale și/sau sociale diferite, dar și din perspectiva unor interese diferite. Trunchiurile de interese sunt diferenţiate fie sectorial, motorul activităţii constituindu-l în principal Consorţiile Polarizate Sectorial (Trunchiul CSP), fie la scări spaţiale diferite, motorul activităţii constituindu-l în aceste cazuri, în principal, formulele de Parteneriate Public Privat (Trunchiul PPP), constituite ca entităţi interesate de dezvoltarea unor areale economice. 

Specializarea sectorială și spaţială a acestor tipuri de activităţi reprezintă o problemă de optimizare domeniu și o arie zonală depinde de performanţa respectivei activităţi din alte domenii colaterale și de datele din alte zone geografice aflate la același nivel sau de pe niveluri diferite. Şi cu cât aria geografică este mai redusă și cu cât diversitatea sectorială a nevoilor de analiză este mai mare, cu atât resursele economice și umane disponibile sunt mai rare, performanţa de anticipare realizabilă devenind mai redusă. Pe deasupra, această dependenţă nu este una liniară, ci puternic neliniară sau chiar prezentând salturi. Există scări de la care sau sub care acest tip de activitate devine practic imposibil de realizat dacă nu se reduc corespunzător și realist obiectivele anticipării din perspectiva preciziei și detalierii tabloului de viitor așteptat.

 

Referințe bibliografice

Anderson, J. (1997) Technology foresight for competitive advantage, Long Range Planning, vol. 30, no. 5, pp. 665-677.
Cuhls, K. (2003) From forecasting to foresight processes – New participative foresight activities in Germany, Journal of Forecasting,
vol. 22, no. 2-3, pp. 93-111.
Tsoukas, H. and J. Shepherd (2004) Coping with the future: developing organizational foresightfulness - Introduction, Futures, vol. 36, no. 2, pp. 137-144.
Slaughter, R.A. (1997) Developing and Applying Strategic Foresight, ABN Report, vol. 5, no. 10, pp. 13-27.
Roll, M. (2004) Strategische Frühaufklärung : Vorbereitung auf eine ungewisse Zukunft am Beispiel des Luftverkehrs, Wiesbaden: Dt. Univ.-Verl. Rauscher, L.-H. (2004); Strategische Frühaufklärung : neuer Vorschlag zur finanziellen Bewertung, Lohmar, Köln: Eul.
Dürr, H.-P., et al. (2004) Werkstattbericht Nr. 64: Zukunftsforschung im Spannungsfeld von Visionen und Alltagshandeln, Berlin: IZT.
Kreibich, R. (2006) Arbeitsbericht 23: Zukunftsforschung, in Zukunftsforschung Berlin: Institut für Zukunftsstudien und Technologiebewertung. Burmeister, K., et al. (2002)
Zukunftsforschung und Unternehmen - Praxis, Methoden, Perspektiven, Essen: Druck- und Verlagskooperative stattwerk
E. G. Porter, A.L., et al. (2004) Technology futures analysis: Toward integration of the field and new methods.
 
Alexandru Caragea

Cine apără drepturile generațiilor următoare? E nevoie de o cartă !

Consilier de dezvoltare editorială. Coordonator de dezvoltare a inițiativelor civice Anticipația.

Website andi.caragea.eu
Login pentru a posta comentarii
You are now being logged in using your Facebook credentials