Anticipatia.com

Catre un nano-alter-ego? - o dilema nanoroboetica -

Friday, 22 February 2013 22:38

Răspunsul Biancăi STAN la provocarea lui Dan Milici

Etica este pusă la încercare de evoluţiile ştiinţifice şi tehnice care se dovedesc tot mai numeroase pe zi ce trece. Dezvoltarea tehnologiei nano poate da ideea de autosuficienţă atunci când individul, întrebandu-se doar “cum?” (cum ne va ajuta dezvoltarea nano-tehnologică – spre exemplu) uită să ia în considerare întrebarea “de ce?” (de ce această nevoie de dezvoltare tehnologică?, care este adevăratul motiv la nivel global?).

Homo economicus, în această eră a utilitarismului, este individul definit de nevoi, iar acest individ devine punct de referinţă într-o reflecţie etică. Conceptul de viaţă tinde să se dezbrace de definiţia legală a persoanei (medicii nu mai sunt responsabili de un pacient, ci de o viaţă), iar acest aspect abstract ne face să credem că “păstrarea vieţii” constituie un scop suprem al acţiunii umane şi al organizării sociale. Dar să fie aşa? În utilitarism, viaţa umană este considerată un “capital uman”, o “resursă umană”. 
[Cum am ajuns să definim omul o “resursă” fără că nimeni să clipească un ochi? Cum putem discuta despre resurse şi fiinţe umane în acelaşi timp? Este o contradicţie internă în expresia “resursă umană”, încercandu-se să se dea un “aspect uman” exploatării. Nu este oare o modalitate de a spune, în timp ce oficial se neagă acest lucru, faptul că ființa umană poate fi manevrată la fel că orice altă resursă? Nu avem nevoie de expresii pentru a descoperii că există exploatare la locul de muncă, există exploatarea “resurselor umane” unei ţări în favoarea altei ţări şmd. Nano-tehnologia nu este o altă ingenioasă descoperire în manevrarea acestor “resurse umane”?]

Tehnologiile actuale care afectează viaţa (bio-tehnologia, nano-tehnologia) sunt un factor esenţial în economia mondială, un factor determinant în economia fiecărei ţări în parte. Cine este capabil să stăpânească noile tehnologii şi să exporte această cunoaştere este în avantaj în balanţa forţelor mondiale. Viaţa, dezvoltarea nano-tehnologiei se transformă într-un avantaj economic (repet: avantajul îl are cel care deţine această cunoaştere). De aceea progresul de dezvoltare nano-tehnologică este considerat ambiguu.
Procesul globalizării înlocuieşte treptat ideologia cu tehnica, această din urmă devine ea însăşi o putere ideologică. Umanitatea este expusă riscului de a se trezii închisă într-un “a priori” din care cu greu va putea ieşii, un orizont cultural tehnocratic de care vom depinde din punct de vedere structural, fără să mai putem găsii un alt sens, altul decât cel propus de tehnică. Iar atunci când singurul criteriu de evaluare al adevărului (şi a soluţiei) este reprezentat de utilitate şi eficienţă, dezvoltarea umană este negată profund. Adevăratul progres nu constă în “a produce”. Cheia progresului este reprezentată de inteligenţa în stare să gândească dezvoltarea tehnologiei prin aplicarea sensului uman al individului. Chiar şi atunci când se acţionează printr-un satelit sau printr-un impuls electronic la distanţă, oprativitatea rămâne la baza tot umană, expresie a libertăţii responsabile.

Tehnologia atrage omul, deoarece îl ajuta mărindu-i orizontul în limitarea fizică. Dar libertatea umană este libertate doar atunci când răspunde fascinaţiei tehnologiei cu decizii care au la baza responsabilitatea etică. Plecând de la fascinaţia pe care dezvoltarea nano-tehnologică o poate provoca în fiecare dintre noi, ar trebui să recuperăm adevăratul înţeles al cuvântului “libertate”, care nu constă într-o autonomie totală. Dezvoltarea nano-tehnologică trebuie să aibă la bază conştiinţa binelui comun global purificat de o etică coerentă. În caz contrar, se creează o confuzie între scopuri şi mijloace, iar sub lentila raporturilor economice, financiare sau (geo)politice pot apărea probleme foarte grave (injustiţii grave). Dezvoltarea nano-tehnologiei (şi a roboticii în general) creează utilitate şi profit proprietarilor care o deţin (este deja posibil să se implanteze micro-cipuri la şoareci transformându-i în sclavi: “Italia il futuro è già qui - Nel nostro Paese la chirurgia robotica ha compiuto dieci anni, nel mondo siamo secondi solo agli Stati Uniti - Opportunità, limiti, regole: la parola al chirurgo ed esperto di Qualità in Sanità Stefano Bartoli” http://www.tuv.it/downloads/tuv_journal/TUV_Journal_09_4.pdf ), în timp ce ţările şi popoarele care nu-şi permit această dezvoltare, riscă imposibilitatea (permiterii) acestei “emancipări” şi automat, dominarea. În acest caz, chiar şi pacea între popoare este în risc.
Marşul tot mai rapid în dezvoltarea acestor rafinate tehnologii va avea cu siguranţă un efect profund asupra imaginii pe care o avem despre noi înşine, despre însăşi natură noastră umană: oglindindu-ne în acel alter-ego (un nano-alter-ego), cum apare umanitatea noastră?
 
Bianca Stan

Jocurile ascund viitorul. Studiază, creşti sau ieşi.

Analist, mediator intercultural - "Arcobaleno", publicistă de opininie a revistei "IL”, scriitor.

 

Login pentru a posta comentarii
You are now being logged in using your Facebook credentials